Vincent MANIL - Bouchons de Semois

[atzitzi]

Vincent Manil - Bouchon de Semois

Dupa o aventura "clocita" la intilnirea cu ocazia zilei internationale a fumatorlor de pipa din februarie si un traseu inceput din Bruxelles, continuat prin Corbion, via Paris si statie terminus Bucuresti, dar nu inainte de a fi aerisite un weekend pe Valea Prahovei am reusit sa intru in posesia micutei comori care reprezinta cireasa de pe tortul belgial... raritatile numite "bouchon de semois", devenite patrimoniu.

Cutia contine 20 de bucati, de forme si dimensiuni neregulate. Din acesta cauza cele mai inalte au fost usor deteriorate din cauza transportului neadecvat efectual de "civili".

"Dopurile" sint realizate in proportie de 90% manual, cu o productivitate de de pina la 20 de bucati pe ora, vindute la un pret cam piperat, 2.5euro/bucata.

"Busoanele" conice pentru introdus in pipa si fumat relaxat de la doua ore in sus, permit ca circulatia aerului in pipa sa se faca in mod diferit fata de alte impachetari. Acest lucru permite ca pipa sa nu se incinga aproape deloc, conducind la un fum rece si extrem de savuros.

Un tabac incarcat de arome dezarmant de naturate, pour connaisseurs, cum spune producatorul, destinat spre degustare.

In prima parte a fumatei, in perioada in care arderea se face in afara pipei, placerea este intrerupta de necesitatea scuturarii scrumului care nu reprezinta o activitate prea facila, dar care face parte din ritual.

Fumat incet, fara teama ca s-ar stinge, fumul cremos excita intreaga cavitate bucala inclusiv papile despre existenta carora nu mai stiam.

Senzatia usor neplacuta la nivelul gitului trebuie tratate periodic cu inghitituri mici de vin rosu, preferabil Châteauneuf-du-Pape sau un Grenache... dar merge si un merlot autohton. Asta pentru a nu ne indeparta de rusticitatea tabacului si creerea contrastelor adinci cu perceptiile nobiliare.

Incarcatura mare de nicotina ii poate satisface din plin si pe cei pretentiosi.

Intradevar, nu este un tutun pentru incepatori, trebuie sa fi fumat multe casing-uri si topping-uri chimice ca sa fii in stare sa apreciezi calitatea si unicitatea acestui tabac, altfel vei si tentat sa-l treci in categoria "Carpati", "National" sau "Marasesti".

Votul? La chestionar am adaugat "Excelent", "Foarte bun" parea putin.

[Gordon]

Eu inca nu am apucat sa pipez un buson intreg. Sincer sa fiu, mi-a fost frica ca nu voi putea sa-l termin si, pacat de o asa "marfa" sa o stric. Asa ca, am servit portii taiate cu cutterul pentru trabucuri. Ba chiar, la inceput, am folosit la umplerea pipei tutunul provenit dintr-un asemenea dop, rupt la transport. Vreau sa pastrez ce e mai bun pentru sarbatorile care se apropie
Desi tutunul este uscat, aroma este incredibil de placuta, de tutun natural, aducand putin a trabuc dominican-cubanez cu terroir de Carpati fara filtru.
Dupa cateva boluri, impresia e ca nu ma voi mai atinge in curand de latakii, virginii, iar despre aromate nici vorba!

Sper sa-mi treaca!

Se fumeaza excelent din spuma. I-am dat doar foarte bun, desi...

[Gordon]

Rectific, si-mi pare rau acum ca nu i-am dat excelent.
Pipate intregi, aceste busoane dau tot ce este mai bun din ele. In spuma mea de la White Pipes par a fi ceva intre cel mai bun trabuc si cel mai bun tutun de pipa fumat! O sa-mi fie cam greu sa mai pipez alt tutun de pipa. Nu pisca deloc, are acea aroma de trabuc cubanez, dulce-laptos-parfumat. Sunt curios cum sunt trabucurile Semois .

[atzitzi]

Am inteles aluzia...

[Gordon]

Cu respect pentru atzitzi, arhitectul acetui plan dus la indeplinire, va astept la urmatoarea intalnire cu o caramida de Reserve du Patron si cateva buchoane pe care-mi permit sa le smulg din dotare. Cat priveste trabucurile, era doar o intrebare retorica. Banuiesc ca nu ar putea rezista foarte bine transportului.

[Cinabru]

Un alt produs purtând semnătura Vincent Manil (mulţumesc, Humidor), de această dată e un tabac de pipă natural rulat în formă de ”bouchons”, un soi de mini-trabucuri mai îndesate şi conice, de un cafeniu deschis aproape de nuanţa unei cafele cu lapte. Arată ciudat la prima vedere, simpla idee de a înfige o asemenea creaţie în pipă (şi trebuie una destul de generoasă ca dimensiuni) e în contrast cu obişnuinţa unui tutun clasic. Surprinzător de uscat, chiar friabil, bouchon-ul are un miros vag floral, undeva între tabac natural şi ceva parfumat şi greu de definit. Deşi sperasem să îl păstrez până de sărbători, am cedat ispitei (cum fac mai mereu) şi l-am fumat. O pipată de cursă lungă, mi-a ajuns câteva ore bune. E adevărat, cu pauze mari, dar estimez că un bouchon ar ajunge la cel puţin o oră şi ceva, chiar forjat.

Am ales o pipa mare, poate cea mai mare din colecţie, un Butz Choquin generos, în care am înfipt bouchon-ul cu partea rotundă în sus. S-a aprins surprinzător de repede şi a ars relativ constant, deşi mi-am făcut griji să nu se stingă şi mi-a părut stranie imaginea unui dop bine rulat ieşind din vatră. Până la jumătate am tot scuturat cu grijă scrumul care se forma, apoi nu a mai fost nevoie. Îmi pare acum rău că nu am făcut şi poze, dar nu mai aveam răbdare să fac rost de aparat. Ardere egală, constantă, fum uşor şi alb, mirosul în cameră este suspect de plăcut, dar se disipă repede.

Gustul... este între un trabuc (pe cât îmi permite experienţa foarte limitată în domeniu) şi un tutun de pipă fără chimicale, casing-uri, adaosuri. Gust plin, cremos, tare, picant şi un pic aspru, cu totul diferit de alte tabacuri, oricât de titrate ar fi. Nu am mai simţit aşa ceva până acum, sincer să fiu, dar cred că la începuturile fazei de aromatice aş fi considerat Bouchons de Semois ca un tutun ieftin şi nerafinat. Avatarurile copilăriei în domeniu. Este un tutun pe care îl guşti când ajungi să capeţi ceva experienţă, şi nu înainte. Plus că vine cu o încărcătură de vitamina N mai mult decât suficientă pentru o zi întreagă. Chiar mai mult, cel puţin după gusturile mele. La final, deşi mă aşteptam să găsesc un dop de frunze de tutun nearse, rămâne doar cenuşă cenuşiu-albicioasă, foarte fină.

Nu am mai fumat aşa ceva. Iniţial credeam că nu o să-mi placă, apoi mi s-a părut interesant, a treia fază a fost să îl găsesc extraordinar. Nu se poate fuma în fiecare zi, dar este unul dintre cele mai bune tabacuri pentru pipă imaginabile. Nu recomandat. Obligatoriu.

[pari]

Domnilor, deja sunt curios sa incerc cele doua "belgiene" ...

[zudo]

Am incercat si eu un bouchon, multumita lui Robaina. In primul rand, trebuie sa recunosc ca nu sunt un iubitor de tigari din foi si poate ca sunt tentat sa fiu critic fara a fi un cunoscator, asa ca va rog sa-mi iertati lipsa de gust.
Trabuc pentru pipa ! O chestiune care da bine in privinta originalitatii dar pe care nu pot sa o inteleg: daca imi plac trabucurile fumez trabucuri, cand doresc sa fumez pipa, fumez pipa. Unii dintre noi le savureaza in egala masura pe amandoua si pot calari aceasta struto-camila. Eu nu.
Incarcarea e dificila, bouchon-ul este fragil, fiind foarte uscat. Dezechilibreaza balansul pipei, necesitand atentie sporita la manipulare, o rasturnare a acesteia fiind foarte probabila.
Aprinderea este facila dar arderea, in partea superioara vetrei, este neuniforma (probabil pentru ca nu poti roti bouchonul ca pe trabuc pentru a corecta arderea). Am ales o pipa churchwarden, cu bolul adanc si ingust (gen chimney), conform sfaturilor bune primite de la Bogdan (astfel incat sub bouchon, in vatra, sa ramana o camera goala - pe principiul calabashului).
Dezvoltarea aromelor o pot imparti in trei : in partea superioara seamana cu o toscana uscata, la mijloc e ceva mai buna iar in partea inferioara (in vatra) devine mai amara.
De la mine primeste slab, cu mentiunea ca am recenzat numai din punctul de vedere al fumatorului de pipa.

[mrg]

Prin amabilitatea lui Robaina si Cinabru, am intrat si eu in posesia unui Bouchon de Semois. Multumesc mult
L-am fumat in spuma, care, desi este destul de mare, nu l-a incaput, asa ca l-am taiat in doua. Poate ca aici am gresit. Insa am purces cu incredere si sperante mari la pufait. Care s-au subtiat rapid dupa primele fumuri si au disparut total inainte de final, petrecut undeva dupa o ora si ceva de pipat, lent, cu atentie, in cautare de arome. Pe care, sincer sa fiu, nu le-am descoperit, desi mi-am dat silinta. Am gasit ce-i drept tarie cat incape, dar o tarie de tigara de foi, fara nicio legatura, in opinia mea, cu tabacul de pipa. Prezenta nicotinei, cu gustul amar aferent, se face simtita de la primele fumuri, si se atenueaza lent, pe parcurs. Sau poate sensibilitatea papilelor mele s-a atenuat in timp. Pdv. aprindere, ardere, nimic de zis - impecabile!
Una peste alta, grea incercare Busonul asta! Si, din pacate, sub ceea ce ma asteptam sa fie, adica aroma intensa, cremoasa, gust de tutun brut etc. Sincer, nu stiu cand voi ataca a doua jumatate, dar daca o voi face voi folosi un briar, cu filtru, poate reduce incarcatura de nicotina.
Din parte mea primeste slab (cu o precizare care se impune: nu sunt fumator de tigari de foi, trabuc etc., experientele mele cu acest gen de produse sunt ocazionale si nu dintre cele mai placute).