United Passion - Olaf's Favourite English

[Twain]

La deschiderea cutiei, pe lângă mirosul obişnuit al latakiei, de lemn ars, se insinuează şi un iz fructat. Este abia sesizabil, dar este acolo. Asta m-a alarmat un pic, având în vedere că am o predilecţie ceva mai mică pentru tutunuri aromate comparativ cu cele seci.
Scos direct din cutie, tutunul este cam umed. Prima dată când l-am fumat, l-am pus direct în pipă şi l-am aprins imediat. Rezultatul nu a fost prea mulţumitor: în prima jumătate de oră am reaprins de cel puţin 5-6 ori, iar limba a simţit uşoare pişcături.
A doua oară l-am lăsat circa 30 de minute ca să se mai usuce, iar fumata s-a îmbunătăţit. Pişcăturile au dispărut, iar tutunul a ars bine, fără să-mi încingă pipa atunci când nu eram atent la ea.

[attachment=2]

[Twain]

Am redescoperit zilele trecute acest tutun. După ce l-am lăsat în uitare vreme de aproape 9 luni, l-am deschis din nou cam acum o săptămână, într-o criză de plictiseală tabagică.
Primul aspect pe care l-am observat a fost că, deşi a stat în cutia originală, tutunul s-a uscat până la punctul în care a ajuns perfect pentru fumat. Firele nu se rup încă, dar nici nu mai au mult până să ajungă acolo. La tatonarea cu dosul degetelor, încă se mai poate simţi o vagă umiditate.
După aprindere, de la primele fumuri se poate remarca o schimbare semnificativă. Senzaţia mea a fost că tutunul s-a armonizat. Latakia a devenit mai îndrăzneaţă, Perique-ul aproape a dispărut, iar Virginia a prins mai mult curaj, fiind detectabilă pe toată perioada fumatei. În acest moment, aş aprecia acest tutun mai apropiat de "Artisan's Blend".
Se pare că "Englezescul favorit al lui Olaf" are nevoie să respire un pic, după deschidere, şi fumata să fie iniţiată după o uscare serioasă. În plus, am convingerea că şi o învechire de cel puţin 6-8 luni i-ar prinde bine acestui tutun.
Faţă de review-ul de mai sus, acum sunt de părere că o să mai comand acest tutun. La primire o să notez data pe el şi o să-l deschid peste cel puţin un an.