Marca : Campanile
Producator : Petersen & Sorensen
Tutun : Virginia, Oriental, Latakia
Aspect tutun : ribbon
Aroma : natural
Tarie : medie
WAF : mediu
Prezentare : cutie de 50 g
Pret : 7.60 euro
(copirait Cinabru)
Stimati colegi,
In goana mea furibunda dupa un tabac oriental bun care sa se gaseasca la sursele noastre cele de toata ziua am gasit ceva ce merita sa savurati si d-voastre, daca n-ati facut-o deja. Acesta, initial un blend apartinand meseriasilor de la James J. Fox, este facut in zilele noastre dupa o reteta, zic nostalgicii, fundamental diferita; m-as bucura mult sa degust un bol din blendul britanic original, dar si varianta aceasta ma multumeste, fara doar si poate.
Incep prin a preciza ca nu este, in nici un caz, un tutun pentru latakistii patimasi si nici pe vreun nicotinoman n-ar bucura foarte tare; exista latakie, cipriota, in cantitati minime, taria este medie, iar orientalul arde putin cam hot si cateva boluri consecutive, chiar fumate cu mai putin nesat , niciodata n-au ezitat in a-mi face limba pergament. Este un blend corpolent, care cere neaparat mancare fie pe masa, in fata fumatorului, fie deja in curs de digerare, care vine in cutie deja ceva mai uscat decat altele (aproape de ,,numai bun" pentru cei care prefera sa fumeze ,,iasca'') si arde constant, cu o balanta si o evolutie coerente in materie de arome, fara ruperi ciudate de ritm, lasand in urma o cenusa fina si gri. Plecaciune si pentru calitatea tabacului, dar si blenderilor.
Gustul, pentru ca acesta este subiectul de maxim interes, incepe de la o virginie corecta, cu un strop timid de latakie scotand capsorul de sub zapada din loc in loc, cu o aroma usor salcie si astringenta care indica, imediat, ca acesta nu-i o virginie ca oricare alta si nici un ,,englezesc'' clasic nu doreste sa fie. Orientalul, pentru ca acesta este numitul gust, se afla in blend in cantitate multumitoare, in ceea ce ma priveste (si raportez proportiile la Türk Pipo Tütünü) si gustul sau se face simtit din ce in ce mai tare pe masura fumatei, in defavoarea celorlaltor ingrediente pe care le-am amintit mai sus. E doar o parere personala, pentru ca nu zice nicaieri concret ce orientale intra in acest deliciu, dar, daca aminteste uneori de Presbyterian, e niste macedonean; daca e aromat si miroase a uleiuri si chestii scumpe de ars prin camera, e Basma. Vor mai fi fiind si altele. Daca tot am adus vorba, in materie de room note este mai mult decat placut, iar WAF/MAF, pentru mine este surprinzator de ridicat. A, e dezaprobare, in continuare, sa nu credeti altceva, dar, spre deosebire de diversii termeni plastici folositi in a descrie latakiile si VAPerurile, aici au existat si cuvinte de lauda.
Eu am sa-i acord Foarte Bun. Este unicul tabac, din cate am incercat, care m-a convins sa-l invechesc. Mai urmeaza sa-l degust la masa, ca sa vad ce mancaruri si bauturi merg bine cu el; pana atunci, neutralitatea apei plate (cea carbogazoasa va va reaminti ca ati fumat ca niste locomotive, daca stilurile noastre seamana vreun pic) merge la fix alaturi de el, ca de obicei.