Cateva experiente personale legate de lumea ceaiului pe care le consider demne de impartasit:
Pu-Erh Spice l-am baut prima oara cu ani buni in urma, la Cotroceni, constatand un efect revigorant puternic, o aroma intensa si imposibilitatea de a il gasi de cumparat pentru acasa. De curand am inceput sa beau mai mult ceai decat apa si n-am reusit sa inteleg
Pu-Erhul de pe piata romaneasca. E un ceai foarte sanatos, in urma caruia slabesti si pierzi colesterol destul de repede, dar se gaseste doar in varianta proaspata, nu foarte placuta ca gust sau miros. E disponibil la Rendez-Vous si Carturesti. Diferenta de calitate fiind cvasi-inexistenta din punctul meu de vedere, prefer sa il cumpar de la Carturesti, de vreo 4 ori mai ieftin decat la concurenta. Tot acolo veti gasi si
Indian Spice si
Green Spice, ceaiuri cu o aroma exagerat de puternica. Oricare din acestea, combinat cu o cantitate de Pu-Erh de 3 ori mai mare, va pastra aroma de mirodenii dar va fi puternic imblanzit atat pentru tensiunea arteriala cat si pentru gust si miros.
Fiind vorba de Pu-Erh pana la urma, recomand insistent 5% lapte si indulcirea doar cu miere daca simtiti nevoia. Din 4g de amestec vor rezulta cam 6 infuzii de 150ml. In cazul in care lucrati cu o cana construita pentru infuzare, recomand prima infuzie de 15 secunde si dublarea timpului pentru fiecare infuzie ulterioara. O ultima recomandare ar fi sa va inarmati cu rabdare si tutun in cautarea ceaiurilor, caci sunt greu de gasit si atunci cand stii ce cauti.
Darjeeling FTGFOP (a se citi alternativ "finest tippy golden flowery orange pekoe" sau "far too good for ordinary people
"), adica un ceai de calitate superioara, de calitate superioara (a se intelege ca Darjeeling e unul din cele mai apreciate ceaiuri, iar aceasta cutie ar contine ceai cu muguri si frunze foarte tinere, apreciate la randul lor). Am gasit textul acesta pe o cutie modesta din lemn, cubica, sigilata, cu colturi metalice, ascunsa bine dupa varii oale si ulcele specifice, in Bernschutz. Urmeaza aproximarea unei discutii cu vanzatoarele, care chiar au cunostinte in domeniu spre deosebire de majoritatea in pozitii asemeni lor.
"Ce sanse am sa mai gasesc asa ceva cand revin?"
"Aveti toate sansele! Am adus
trei asemenea cutii si n-am dat nici una."
Asta se intampla acum vreo trei luni. Intre timp banii mei au avut alte prioritati si n-am sperat ca mai prind curand o asemenea ocazie. Saptamana trecuta am gasit, trecand pe langa magazin, cutia Pandorei cuminte la locul ei, pe raftul din capatul opus al magazinului. Saptamana viitoare urmeaza sa o cumpar, sa o degust si foarte probabil sa-i cumpar si surorile.
Morala acestei povesti: Rafinamentul nu se vinde la noi. Din nefericire asta implica un import pe masura vanzarilor, sansele sa gasesti asemenea produse fiind perfect imprevizibile.
Clientul nu are dreptate. Am fost ieri la un ceai cu o fata. La insistenta ei am fost nevoit sa aleg o ceainerie ceainerie in care se fumeaza. Gama fiind relativ limitata, am ajuns in Rendez-Vous. N-ar fi primele meciuri pe care le am cu fostii mei colegi de-acolo. Politica enuntata in titlul acestui paragraf imi era cunoscuta. Localul plin la 30% din capacitate. Cer doua ceaiuri anume, tin degetele incrucisate sa stie respectiva despre ce vorbesc, apoi, dupa ce reusesc sa o lamuresc, cer miere si lapte. De notat ca o portie de miere si una de lapte sunt dreptul fiecarui client. Vin ceaiurile cu un singur suport de filtru,
fara clepsidra adiacenta obligatorie prin regulamentul de ordine interioara si necesara pentru doi indivizi prinsi in discutii si un joc de sah, fara miere, fara lapte. Punem ceaiul la infuzat civilizat, in cesti, in vederea unei reinfuzari, ne cerem din nou drepturile si asteptam. Primim lapte alaturi de
surplus de miere, de trecut pe bon si recomandarea sa tinem ceaiurile la infuzat in ceainic, nu in ceasca. Aici m-am simtit nevoit sa-i dau explicatii chelneritei lipsita total de experienta in conformitate cu politica firmei de a nu pastra angajati peste perioada de proba. Marturisesc ca am explicat de dragul de a-mi apara imaginea de cunoscator in fata companiei, nu de dragul de a lamuri personalul care explica atat de calduros cum ceaiul alb are un continut enorm de teina (
total fals).
Mai trece o vreme si ne trezim cu filtrele si
ceainicele inca pline ridicate, savurand prin urmare abia 2/3 din ceaiul mediocru platit la suprapret. Dupa atatea gafe din partea lor m-am surprins recomandand un rooibos, ca pana la urma e ceai pe gustul tuturor necunoscatorilor. Respectiva fata era deja destul de iluminata de experientele anterioare cat sa nu fiu nevoit sa consum alaturi de ea un asemenea sirop. Posibil ca parte din decizie sa fi fost si faptul ca rooibosul poate fi infuzat cu totul intr-o singura transa, cat sa nu mi se mai fure ceaiul din fata.
Pe drum spre casa am dedus si de aici o morala: Imaginatia clientului ajunge in timp la fel de saraca daca nu se ridica sa-i dea doua palme prietenesti peste umar negustorului cat sa-l tina minte.
Pot paria ca avem de-a face cu aceiasi oameni. 
)