Cand am plecat sa locuiesc in Franta, am descoperit ca nu imi placeau vinurile lor deloc. A vrut Bunul sa imi fac amici cavisti, oenologi si amatori de vinuri, care sa ma ia la degustari si sa imi explice cum e cu vinul. Cand m-am intors sa locuiesc in tara, am descoperit cu tristete ca oricat as plati, niciun vin romanesc din comert nu se apropie de vreun vin mediu spre bun frantuzesc. Poate or fi, dar eu n-am gasit.
Asa ca acum ma mai amagesc cu productiile familiei, si/sau cu cateva alte vinuri de tara de pe la vecini care-mi dau cate 5l pe an. Adica vinuri simple si oneste, tinere, proaspete si fructate, si fara niciun adaos inafara de fozarte putin sulf pentru oprirea fermentatiei. Insa la o cina speciala tare dor mi-e de'un cotes du Rhone bun, de un Vouvray bun, de un Saint Joseph, sau de un Banyouls cu ceva foie gras. Iar de zi cu zi de un vin de Liore, un Chinon sau Cheverny ceva...
Vise neica, vise